N-am mai scris demult, ştiu asta şi îmi cer scuze. E greu să le faci pe toate. Mi se părea totul atât de greu, până când am ascultat o melodie şi mi-a venit dorul de ducă.
După licenţă plec acasă, la munte, la răcoare, departe de agitaţia oraşului, de circulaţia infernală.
Până atunci însă, mai sunt cel puţin două săptămâni. Aşa că rămân cu un gând de vară şi cu o melodie…
Mai este o saptamana pana la Craciun si, desi criza isi spune cuvantul iar centrele comerciale nu mai sunt chiar asa de pline ca altadata, totusi fiecare dintre noi se pregateste de sarbatoare. Copiii vor primi cadouri, parintii, fratii, surorile si prietenii nu vor ramane nici ei fara un cadou, fie el si simbolic, sub brad. Iar pentru asta, Mosul trebuie inevitabil sa plece la cumparaturi (daca nu cumva s-a modernizat si le-a facut online) si exact pe asta se bazeaza comerciantii care s-au gandit sa-si amortizeze deficitul acumulat de-a lungul intregului an acum, in Luna Cadourilor. Adica sa-ngrase porcul in Ajun sau, si mai plastic zis, “Sa-l arda pe Mosu’”.
Romanii- in special cei din marile orase – au importat consumerismul, mall-urile, brand-urile dar au uitat sa adopte si notiunea, in adevaratul ei sens, de “Reduceri”. Asadar nu va lasati pacaliti de afisele din vitrine care anunta reduceri de pana la 30% sau chiar 70% la diferite produse. Totul este numai praf in ochi. Sigur, o geanta din piele veritabila import Italia la 300 RON ar putea fi intr-adevar o afacere dar vai, ce te faci ca “pielea veritabila” = “piele ecologica de calitate superiora” iar “import Italia” = “import China” ? (N.A.: nu ca as avea ceva cu aceasta din urma tara, care are o economie in dezvoltare exponentiala bazata pe PRODUCTIE si mult mai putin pe consum!).
Si exemplele continua: produsul marcat “cel mai ieftin!” se vinde cu pretul care era valabil si cu doua saptamani in urma, un brad artificial aproape identic dar cu un ambalaj, ce-i drept, diferit se vinde intr-un magazin cu 120 RON iar in altul cu 280 RON si, mai grav decat orice, produsele alimentare aflate la promotii expira peste o zi sau doua (asta daca nu sunt deja expirate!).
Intre timp, cutiile postale se umplu zilnic cu brosuri care anunta maretele oferte de Sarbatori – cata risipa inutila de hartie! – dar, dupa cum va puteti da seama, “afara-i vopsit gardul si inauntru leopardul”.
Da, exista si produse care se vand intr-adevar la preturi reduse dar acestea fie se gasesc in stocuri foarte limitate, fie sunt de foarte proasta calitate.
Am preferat in cele de mai sus sa nu mentionez numele magazinelor in care am constatat fenomenele pe care le-am descris nu din lasitate ci pentru ca mi-am propus doar sa va atrag atentia asupra capcanelor care i se intind cumparatorului prin intermediul instrumentelor de marketing. Doar “reclama e sufletul comertului”, nu-i asa?
Tocmai pentru ca este criza, tocmai pentru ca majoritatea cumparatorilor fac sacrificii pentru a-si putea permite, macar de Sarbatori, o masa traditionala si cateva cadouri sub brad, mi se pare imorala strategia comerciantilor care ar realiza, poate, profituri mai mari mizand pe realizarea de volume (de vanzari) si nu pe pretul ridicat al produselor.
Chiar daca timpul e pretios, merita in acest caz sa-l consumam pentru a studia cu atentie preturile cand mergem la cumparaturile de Sarbatori. Intr-un final, chiar daca nu vom fi economisi, cel putin vom fi cumparat mai multe lucruri pentru aceleasi sume.
Sarbatori Fericite si nu va lasati jecmaniti!
]]>Ce interesant! Simbioza arhitecturii de inceput de secol 20 cu arhitectura secolului 21 din Romania, adica cea a termopanului, a gips-cartonului si a solutiilor arhitecturale de genul “nu conteaza cum arata, important e sa iasa banul”. Simbioza tencuielilor clasice “cu strop”, cu cea a marmurei de pe noile fatade, simbioza curtilor aerisite, cu cele unde nu a mai ramas loc nici sa arunci un ac din pricina “viloaielor”, simbioza arcadelor interbelice, cu liniile drepte sau briz-briz-urile noilor constructii de lux.
Fiecare casa ar trebui sa iti “spuna” ceva despre ea, prin arhitectura ei, prin starea constructiei, prin amplasare…
Majoritatea “viloaielor” sunt urate, opulente, zugravite in culori ciudate sau chiar tipatoare, acapareaza lacom intregul teren pe care sunt edificate, tradeaza parvenitismul, lacomia, goana dupa pozitia sociala, prostul gust si indiferenta fata de peisaj si arhitectura.
Cele din perioada interbelica sunt impozante, masive, cu personalitate, se disting prin originalitate si particularitatea arhitectonica din acea perioada. Iti “povestesc” cate ceva din urma, te lasa sa intrevezi, sa-ti imaginezi lucruri, parca ar reprezenta oglinda personalitatii proprietarilor care le-au construit.
Prea putine au fost renovate tinand cont de valoarea lor arhitecturala …
De unele si-au batut joc noii proprietari si autoritatile. Acum sunt “reabilitate”, sunt “eficiente energetic” dar arata ca niste sorcove vechi ponosite, dar cu manerul poleit, in schimb…
Marea majoritate insa, sunt casele acelea cenusii, care poarta patina timpului, unele “imbulinate”, dar toate pline personalitate si istorie, parca asteptand arhitectul si investitorul potrivit.
Acestea din urma sunt cele care inca ne mai “povestesc” cate ceva despre Bucurestiul de altadata, despre farmecul Micului Paris.
]]>
O carte mare, groasă şi plină de citate. În mod normal, dacă o vezi pe un raft al librăriei, nu ştii dacă să te apropii sau nu. Te-ai apropia pentru că te atrage coperta cu un design frumos şi un titlu incitant, dar te-ai îndepărta pentru că vezi şi tu dimensiunile ei. Eu am ales să mă apropii. Nu am regretat. În această carte am găsit o serie de citate noi, pe care nu le-am citit niciunde şi…mi-a plăcut.Este structurată pe două părţi: o parte negativă şi una pozitivă. O parte care conţine citate fericite şi optimiste, cealaltă parte priveşte viaţa în non-culoarea negru.
Aşa că…dacă îţi plac citatele, îţi place să citeşti şi să filozofezi, o găseşti în librării sau online! Spor la citit.
“De la Nistru pân la TisaTot Românul plânsu-mi-s-a
Ca nu mai poate strabate
De insalubritate.
[…]Vai de biet Român saracul,
Indarat tot da ca racul,
Nici îi merge, nici se-ndeamna,
Nici îi este toamna toamna,
Nici e vara vara lui
Si-i strain în tara lui.”
Se potrivesc cumva versurile acestea, acceptand cu indulgenta schimbarile contextuale si adaptarile ad-hoc, si in zilele noastre.
Desi de pana acum ne-am obisnuit cititorii cu review-uri si comentarii despre lucruri testate si evenimente deja intamplate, m-am gandit sa schimb putin registrul si sa scriu despre un eveniment care va avea loc pe data de 25 septembrie 2010.
Am avut nenumarate discutii in ultima perioada cu prieteni si colegi despre lipsa solidaritatii sociale pe care am remarcat-o in jurul nostru si poate ca primul pas pentru a face o schimbare este de a anunta macar diversele actiuni programate care pot veni sa contrazica aceasta constatare.
Asadar daca va deranjeaza starea deplorabila – ca sa nu o numesc “mizeria” – in care se afla mediul inconjurator, incepand cu parcurile din orase si terminand cu padurile din varful muntilor, aveti ocazia sa participati activ la evenimentul “Let’s Do It, Romania!”.
“Let’s Do It, Romania!” este, in esenta, un proiect de curatare a gunoaielor imprastiate in mediul natural inconjurator intr-o singura zi. Si chiar daca nu pare, la prima vedere, cu adevarat fezabil (scepticii vor spune: “cum sa faci tonele de gunoi sa dispara din toata tara intr-o singura zi ?!?”), proiectul acesta are meritul de a dori sa realizeze mai multe lucruri deodata:
- sa ajute populatia sa constientizeze nevoia de solidaritate sociala si de implicare comunitara;
- sa faca notiunea de “respect fata de mediu” mai palpabila pentru cei care o considera doar ceva abstract;
- sa contribuie in mod real la igienizarea Romaniei, dand astfel exemplul pentru ceea ce trebuie facut in mod constant, de la a nu mai arunca gunoaiele in alta parte decat la pubela pana la a aplica amenzile legale celor care nu respecta acest principiu si a se ajunge, astfel, la un comportament civic normal si uniformizat.
Si pentru toate cele de mai sus consider ca acest proiect trebuie popularizat si mediatizat cu indarjire, prin toate mijloacele, iar toti cei care vor afla despre el ar trebui sa isi sacrifice o zi de weekend pentru a participa. Nu exista loc de scuze de genul “dar eu nu arunc pe jos” sau “eu nu merg in parc, nu ma afecteaza”. Cu totii am contribuit la crearea starii de fapt existente si cu totii avem datoria de a o remedia, atat fata de mediu, cat si de noi insine si de copiii nostri. Pana la urma: nu ne-ar placea tuturor sa avem o tara mai curata? Nu este aceasta cea mai rapida modalitate de a o avea? Si ne costa atat de putin! O zi din viata noastra petrecuta nu la gratare ci prin munca (scuze fata de cei care oricum muncesc si in week-end, stiu ca sunt destui). Da, este o munca neprofitabila financiar dar rezultatele ei pot aduce satisfactii mult mai mari.
Daca v-am trezit macar un pic interesul va invit sa aflati mai multe detalii de pe http://www.letsdoitromania.ro/ iar daca eu nu v-am convins, sper ca va veti convinge singuri ca, DA, este timpul “SA FACEM ASTA, ROMANIA!”.
]]>
Dacă până acum nu ai putut înţelege un copil bolnav, dacă inima nu ţi-a fost străpunsă de fiorul dragostei şi dacă ai vrut tot timpul să iei parte la ceva miraculos, acum e momentul. Am plâns, am râs, am trecut prin diferite sentimente şi totul în faţa laptopului! Filmul ”Letters to God” nu este numai un film, este o poveste de viaţă, este raza de speranţă care răzbate norii deznădejdii. De multe ori ne pierdem speranţa, de multe ori îl condamnăm pe Dumnezeu pentru lucrurile care ni se întâmplă şi blestemăm ziua în care ne-am născut. Dar oare ce are mai special şi în plus un copil bolnav faţă de noi? De ce el poate fi optimist, de ce el poate schimba vieţi, de ce el are credinţă? Ia lângă tine o un pachet de şerveţele şi pregăteşte-te să vizionezi filmul care poate îţi va schimba viaţa şi te va face mai optimist: Letters to God!
]]>
Credeam ca nu mai exista solidaritate. Credeam ca societatea in care traim este iremediabil compromisa.
Credeam ca nu se poate face primavara cu o singura floare…
SE POATE! Megeti la Valea Plopului si va veti convinge singuri.
Peste 300 de suflete dintre care mai mult de 200 de copii abandonati, de care se ingrijeste Parintele Nicolae Tanase. Cu ajutorul donatiilor s-au ridicat aproape 20 case, locuri de joaca pentru copii, o biserica si multe altele. Totul fara nici un ajutor din partea statului roman.
Copiii au parte de educatie si ingrijire din partea voluntarilor fara teama de a fi alungati dupa implinirea varstei de 18 ani. Multi dintre cei ce au trecut pe aici s-au integrat in societate si sunt acum pe picioarele lor.
Chiar daca donatiile nu sunt constante tot timpul si mereu va fi nevoie de alimente, lemne de foc, materiale de constructii, rechizite sau medicamente, sunt convins ca acei copii nu s-au culcat niciodata flamanzi.
Nu stiu ce sa mai scriu…. Imaginile de mai jos fac cat o mie de cuvinte.
]]>
Discutam despre vacante, despre ce ne mai cumparam maine sau cu ce gadgeturi ne-am mai distrat dar uitam uneori sa abordam subiecte mai profunde si mai direct legate de existenta noastra umana. Cum ar fi, de exemplu, faptul ca populatia Romaniei este in continua scadere, printre altele datorita unui spor natural negativ. Cu alte cuvinte: numai in primele patru luni ale anului 2010 “populatia a scazut cu 23.181 de persoane, in timp ce in intregul an 2009 populatia Romaniei s-a diminuat din spor natural negativ cu peste 34.000 de persoane.” (sursa: www.ziare.com). Autoritatile nu par sa fie prea ingrijorate de aceasta situatie si in consecinta depun nici un fel de efort pentru a lua masuri care sa previna intrarea intr-o criza demografica de proportii.
In contextul prezentat pe scurt mai sus, exista in tarisoara noastra mioritica tinere familii care isi doresc copii si care, din pacate, trebuie sa depuna eforturi fizice, psihice si materiale pentru a reusi sa isi tina in brate bebelusii. Pentru aceste familii statul nu face aproape nimic. Si spun „aproape” pentru ca la inceputul anului 2010 Ministerul Sanatatii a anuntat lansarea unui program de sustinere a familiilor care trebuie sa apeleze la procedura fertilizarii in vitro pentru a avea copii. Desigur, programul este la inceput, numarul familiilor care vor beneficia de acest program este limitat si nu exista certitudinea ca acest program va fi continuat si dezvoltat avand in vedere situatia economica a tarii si….asa mai departe.
Daca v-am lasat impresia ca initiativa acestui program apartine Ministerului Sanatatii, ei bine aflati ca acest program nu ar fi fost posibil fara un lobby puternic din partea unui grup de voluntari reprezentat de persoana juridica „Asociatia <<SOS Infertilitatea>>” care si-au propus sa atraga atentia clasei politice romanesti asupra necesitatii implementarii unui cadru legislativ coerent si armonizat cu legislatia europeana in domeniul sanatatii reproducerii.
Membrii Asociatiei <<SOS Infertilitatea>> sunt in general persoane care stiu ce inseamna lupta cu infertilitatea si, mai ales, care inteleg necesitatile familiilor care se confrunta cu aceasta problema.
Despre actiunile si initiativele acestei asociatii cei interesati pot afla mai multe accesand pagina de web http://infertilitate.com/about-2/cine-suntem/.
De asemenea, familiilor care intampina dificultati in a avea copii, Asociatia le pune la dispozitie un forum de discutii unde vor putea gasi informatii utile, intelegere si sprijin moral din partea altor persoane care se afla in situatii similare, raspunsuri din partea medicilor la diverse intrebari legate de subiectul infertilitatii si chiar si anumite medicamente care se gasesc cu greu in Romania, listate ca donatii in „Cosul cu medicamente SOS Infertilitatea”. Astfel, http://infertilitate.com/forum/ constituie un loc de intalnire pentru toti cei care isi doresc copii si trebuie sa treaca prin multe incercari pentru a-si realiza visul. Motiv pentru care le recomand www.infertilitate.com in speranta ca vor gasi informatiile si sprijinul de care au nevoie pentru a merge mai departe si, de ce nu, ca se vor implica la randul lor in mod activ in actiunile de promovare a cauzei infertilitatii in Romania.
Succes tuturor!
]]>
Care sunt discutiile cele mai frecvente intre doamne,/domnisoare atunci cand se intalnesc “la o cafea”? Cel mai probabil cele despre: produse si tratamente cosmetice, haine, genti si…pantofi! Este deja cunoscut spotul publicitar la berea Heineken in care doamna le arata, mandra, prietenelor imensul ei dressing plin doar de pantofi, personajul principal din “Totul despre sex” are un fetis al pantofilor, cum de altfel avem probabil majoritatea persoanelor de sex feminin. De ce ne pasioneaza pe noi atat de mult pantofii…cred ca mai in masura sunt sa explice psihologii sau “cercetatorii britanici” asa ca le las lor placerea asta iar eu mi-o rezerv pe aceea de a povesti putin despre pantofii produsi de firma Comart.
Eu una sunt mereu in cautarea perechii perfecte de pantofi iar aceasta cautare este, in majoritatea cazurilor, obositoare si oneroasa. De cand am re-descoperit magazinele Comart aceasta cautare a devenit mai usoara.
Primele perechi de pantofi pe care le-am cumparat de la Comart dateaza de prin anul 2001 si le-am purtat pe fiecare vreo 3-4 ani pana cand am decis ca s-au uzat, mai mult moral decat fizic, iesind oarecum din moda. Pielea era de o calitate foarte buna, talpile la fel ceea ce facea pantofii respectivi foarte purtabili, fiind totodata in pas cu moda.
A urmat o perioada in care nu am mai cumparat nimic de la Comart pentru ca mi s-a parut ca au scazut standardele de calitate (talpile nu mai erau la fel de flexibile, pielea nu mai era la fel de moale) crescand totodata preturile.
Insa in primavara acestui an mi-au picat ochii pe o vitrina a unui magazin Comart si a trebuit neaparat sa intru deoarece mi-au placut foarte mult modelele expuse: erau in trend, atat modelele cat si culorile, pareau sa aiba talpile mai comode iar tocurile nu erau nici inexistente, nici prohibitiv de inalte. Am probat si impresia vizuala s-a confirmat. Pretul: nu neaparat mic dar corect pentru o pereche de pantofi 100% din piele (cu exceptia talpii). Asa m-am ales cu o pereche de pantofi foarte draguti dar in acelasi timp comozi si nu exagerat de scumpi, adica am gasit in sfarsit ceva care sa indeplineasca toate cele trei criterii dupa care ma ghidez eu la cumparaturi.
O surpriza placuta confirmata din nou cateva luni mai tarziu cand, in cautare de sandale, am aterizat in acelasi magazin Comart de unde am iesit cu doua perechi de balerini ca, deh, n-am putut sa ma decid asupra culorii si le-am luat pe amandoua. Sandale nu mi-am cumparat ca nu aveau numarul meu din modelul care mi-a placut. In schimb am intrat intr-un alt magazin al unui lant foarte cunoscut aflat in apropiere si acolo o pereche de balerini asemanatori (cu pielea un pic mai proasta calitativ si talpa mult mai incomoda) costau de doua ori si un pic mai mult. Norocul meu, ca astfel m-am simtit si eu mai putin vinovata “ravagiile” facute cu jumatate de ora mai devreme.
Ca o apreciere generala, pot spune ca in magazinele Comart se gasesc in general doar cateva modele care se adreseaza persoanelor mai tinere si un pic mai indraznete si in rest marea majoritate sunt modele corecte, intre clasic si modern, care pot fi cumparate si de doamne dar si de domnisoare, in special pentru tinute business – elegant. Tipurile de talpi folosite nu variaza foarte mult, adica gasesc cateva modele diferite de pantofi (cu siret sau fara, cu diferite culori etc.) care au acelasi tip de talpa dar pe mine asta nu ma deranjeaza, atata timp cat talpile respective sunt comode si chiar poti sa mergi cu pantofii respectivi (lucru destul de dificil uneori cu niste pantofi care arata bine).
Strict din punct de vedere al consumatorului care nu vrea nici sa-si cumpere “chinezisme” dar nici sa dea sume exorbitante pe niste pantofi italienesti care costa de trei ori mai mult in Romania decat in Italia, care vrea doar o pereche de pantofi din piele, care sa arate bine si sa fie comozi, consider ca produsele de Comart sunt o optiune, cel putin pentru cumparatorii de sex feminin.
In privinta gamei de pantofi pentru barbati nu ma pot pronunta deoarece nu am vazut modelele din colectiile mai noi.
Daca veti decide sa faceti o vizita in vreunul din cele 7 magazine din Bucuresti (sunt si in tara, dar nu am reusit sa aflu cate si in ce orase) , va doresc sa va gasiti perechea de pantofi potrivita! Cu atat mai mult cu cat prin achizitionarea unui produs fabricat in Romania sprijinim, fiecare dintre noi, economia nationala (pe care altii o submineaza) si contribuim la reducerea amprentei de carbon pe care cei care-si cumpara produse “Made in Italy” o cresc cu motoarele V8 ale masinilor cu care merg la shopping!
]]>
Exista o anumita categorie de persoane care considera ca o excursie cu rulota sau cortul este sub standardul lor. Personal nu-i condamn, e parerea lor si o respect. Pentru altii, tocmai acest stil de viata “nomad” genereaza trairi si placeri care nu pot exista in nici un hotel din lume.
Majoritatea dintre noi nu au aceasta mentalitatea de a calatori si de a se caza in mijlocul naturii, la fel de bine dezvoltata precum nordicii. In ultimul timp parca lucrurile au inceput sa se mai schimbe, dar evolutia este destul de timida.
Tin minte cand eram si eu mai copil si am scos prima data nasul prin Europa. Conduceam pe autostrada si nu-mi venea sa cred ce vad….posesori de Mercedes-Benz ultimul racnet trageau dupa ei rulote, sau carau biciclete pe plafon. Eram socat… nu-mi venea sa cred…cum sa tragi o rulota cu un S Klasse?
Au trecut ceva ani de atunci si consider ca mi-am mai largit perspectivele. Acum mi se pare perfect normal cand vad un cuplu de tineri care stau la cort in camping si alaturi e parcat un Range Rover Sport de 100.000 euro, sau o familie cu copii care campeaza cu un motorhome nou-nout de 70.000 euro. Da, nu si-a luat Q7, si-a luat motorhome de banii aceia. Din pacate toate astea nu le vezi in Romania.
Dar le vezi peste tot in Europa de Vest. Acolo acest tip de turism este demult o traditie. Numai in Franta sunt in jur de 15.000 de parcuri de vacanta si camping-uri.
Majoritatea camping-urilor din Europa arata excelent. Bineinteles ca se poate nimeri si mai putin bine insa, si aici numarul de stele este edificator si te poate ghida destul de eficient. Chiar si in cele mai lipsite de dotari ca de exemplu, piscina, plaja privata, terenuri de tenis, de fotbal, miniclub pentru copii sau alt tip de entertainment, curatenia, respectul si bunul simt sunt la ele acasa.
Camping-ul e locul unde legi noi prietenii, unde vecinii vorbesc in soapta pana la 10 dimineata sa nu te trezeasca, unde nu conteaza statutul social sau contul din banca.
In Europa, o noapte de campare pentru 2 adulti, o masina, un loc unde poti instala un cort sau rulota si conectarea la panoul de electricitate costa intre 15 si 60 de euro in functie de camping, amplasarea lui, sezon si facilitatile oferite. Mai concret, in situatia de mai sus, la aproximativ 25-35 euro pe noapte se gasesc camping-uri de 3 stele (absolut suficient din punct de vedere al facilitatilor) in plin sezon estival, cam peste tot.
Si nu in ultimul rand acest tip de turism reprezinta o alternativa excelenta de a calatori in aceste vremuri de criza si insecuritate financiara.
]]>