A venit vara. Oficial, s-au dus ploile şi zilele reci. Nu, de acum ne vom bronza chiar involuntar, în momentul în care decidem să ieşim la o plimbare cu o bluză scurtă sau un tricou. Şi asta, pe timpul amiezii, al căldurii interminabile.

N-am mai scris demult, ştiu asta şi îmi cer scuze. E greu să le faci pe toate. Mi se părea totul atât de greu, până când am ascultat o melodie şi mi-a venit dorul de ducă.

După licenţă plec acasă, la munte, la răcoare, departe de agitaţia oraşului, de circulaţia infernală.
Până atunci însă, mai sunt cel puţin două săptămâni. Aşa că rămân cu un gând de vară şi cu o melodie…

Mutya Cover of Tracy Chapman’s Fast Car

Concertul de aseara a avut un efect “a la Proust” asupra mea. Ca si mirosul “madeleine”-ei, mi-a rascolit sertarele cu amintiri si m-a trimis inapoi in timp catre niste etape ale existentei mele care au apus demult. Sau poate nu. Le-am retrait aseara intr-o stare de bulversare dificil de gestionat, dorind pe de o parte sa absorb fiecare nota si fiecare imagine si sa o indes bine in memorie iar pe de alta sa nu ratez senzatia unica de a retrai aproape fizic unele momente de acum mai bine de zece ani.

Daca mi-ar fi zis cineva prin 1997 ca voi ajunge sa ii vad live pe Aerosmith i-as fi ras probabil in nas si l-as fi trimis sa stea de vorba cu un psiholog pe motiv ca nu era prea bine ancorat in realitate. Dar iata ca “viata bate filmul” si m-am trezit brusc, intr-o superba seara de iunie, calatorind vreme de 2 ore in masina timpului care, DA, exista, si este de fapt in mintea fiecaruia dintre noi.

“Falling in love is hard on the knees”….inapoi in cu 6, 10, 19 ani…sunt o pustoaica de vreo 10 ani, bruneta, grasuta si super naiva.

“Crazy” sunt pe la 14 ani, ma pregatesc sa dau examenul de admitere la liceu si, in ciuda caldurii teribile de afara, port Levi’s negri asortati cu un tricou negru si bocanci – tot negri – care se inalta peste glezne. Ah…si imi cumpar casete “trase” la studioul Raks (parca) de peste drum de bloc dupa casete originale sau de la tarabele de pe la fiecare intersectie. Uneori mai inregistrez melodiile de la radio pe casete “blank” dar ma enerveaza ca nu apuc niciodata sa opresc inregistrarea la timp, inainte sa inceapa publicitatea. Citeşte mai mult…

Albumul “HOT”, lansat recent de Inna, a fost pentru mine o surpriza foarte placuta. Trecand peste faptul ca cinci dintre piese au ajuns deja hituri inca inainte de lansarea oficiala a albumului, fiecare melodie este in felul ei atractiva si te face sa o asculti de mai multe ori inainte de a trece la urmatoarea.

Inna canta in limba engleza iar stilul general al albumului este international (ca sa nu spun “occidental”) si unitar fara, insa, a deveni plictisitor. Cine a ascultat pentru prima oara piesele “Hot”, “Amazing”, “Déjà vu” la radio stie probabil la ce ma refer:  este greu sa iti dai seama ca sunt compuse, orchestrate si interpretate de artisti romani (si spun artisti pentru ca trebuie sa dam cezarului ce-i al cezarului si sa recunoastem meritele celor de la Play&Win care si-au pus serios amprenta intregului album) ceea ce explica si succesul pe care Inna il are deja peste hotare si nominalizarea single-ului “Hot” la MTV European Music Awards  pentru “Best Romanian Act”. Asta da performanta si motiv de a astepta ca aceasta tanara artista sa aiba o cariera deosebita. Citeşte mai mult…