A venit vara. Oficial, s-au dus ploile şi zilele reci. Nu, de acum ne vom bronza chiar involuntar, în momentul în care decidem să ieşim la o plimbare cu o bluză scurtă sau un tricou. Şi asta, pe timpul amiezii, al căldurii interminabile.

N-am mai scris demult, ştiu asta şi îmi cer scuze. E greu să le faci pe toate. Mi se părea totul atât de greu, până când am ascultat o melodie şi mi-a venit dorul de ducă.

După licenţă plec acasă, la munte, la răcoare, departe de agitaţia oraşului, de circulaţia infernală.
Până atunci însă, mai sunt cel puţin două săptămâni. Aşa că rămân cu un gând de vară şi cu o melodie…

Mutya Cover of Tracy Chapman’s Fast Car

Mai este o saptamana pana la Craciun si, desi criza isi spune cuvantul iar centrele comerciale nu mai sunt chiar asa de pline ca altadata, totusi fiecare dintre noi se pregateste de sarbatoare. Copiii vor primi cadouri, parintii, fratii, surorile si prietenii nu vor ramane nici ei fara un cadou, fie el si simbolic, sub brad. Iar pentru asta, Mosul trebuie inevitabil sa plece la cumparaturi (daca nu cumva s-a modernizat si le-a facut online) si exact pe asta se bazeaza comerciantii care s-au gandit sa-si amortizeze deficitul acumulat de-a lungul intregului an acum, in Luna Cadourilor. Adica sa-ngrase porcul in Ajun sau, si mai plastic zis, “Sa-l arda pe Mosu’”. Citeşte mai mult…

“De la Nistru pân la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s-a
Ca nu mai poate strabate

De insalubritate.

[…]Vai de biet Român saracul,
Indarat tot da ca racul,
Nici îi merge, nici se-ndeamna,
Nici îi este toamna toamna,
Nici e vara vara lui
Si-i strain în tara lui.”

Se potrivesc cumva versurile acestea, acceptand cu indulgenta schimbarile contextuale si adaptarile ad-hoc, si in zilele noastre.

Desi de pana acum ne-am obisnuit cititorii cu review-uri si comentarii despre lucruri testate si evenimente deja intamplate, m-am gandit sa schimb putin registrul si sa scriu despre un eveniment care va avea loc pe data de 25 septembrie 2010.

Am avut nenumarate discutii in ultima perioada cu prieteni si colegi despre lipsa solidaritatii sociale pe care am remarcat-o in jurul nostru si poate ca primul pas pentru a face o schimbare este de a anunta macar diversele actiuni programate care pot veni sa contrazica aceasta constatare.

Asadar daca va deranjeaza starea deplorabila – ca sa nu o numesc “mizeria” – in care se afla mediul inconjurator, incepand cu parcurile din orase si terminand cu padurile din varful muntilor, aveti ocazia sa participati activ la evenimentul “Let’s Do It, Romania!”.

“Let’s Do It, Romania!” este, in esenta, un proiect de curatare a gunoaielor imprastiate in mediul natural inconjurator intr-o singura zi. Citeşte mai mult…

Dacă până acum nu ai putut înţelege un copil bolnav, dacă inima nu ţi-a fost străpunsă de fiorul dragostei şi dacă ai vrut tot timpul să iei parte la ceva miraculos, acum e momentul. Am plâns, am râs, am trecut prin diferite sentimente şi totul în faţa laptopului! Filmul ”Letters to God” nu este numai un film, este o poveste de viaţă, este raza de speranţă care răzbate norii deznădejdii.   De multe ori ne pierdem speranţa, de multe ori îl condamnăm pe Dumnezeu pentru lucrurile care ni se întâmplă şi blestemăm ziua în care ne-am născut. Dar oare ce are mai special şi în plus un copil bolnav faţă de noi? De ce el poate fi optimist, de ce el poate schimba vieţi, de ce el are credinţă?   Ia lângă tine o un pachet de şerveţele şi pregăteşte-te să vizionezi filmul care poate îţi va schimba viaţa şi te va face mai optimist: Letters to God!

Dupa trei episoade pline de aventuri si umor, a venit vremea ca povestea lui Shrek si a Fionei sa ia sfarsit deci iata-i ajunsi la Capitolul Final: “Pentru totdeauna”.

Fanii lui Shrek nu trebuie insa sa fie tristi, pentru ca acest ultim episod nu aduce cu el nostalgia despartirii de eroul preferat ci agitatia si distractia specifice intregii serii presarate exact acolo unde trebuie cu replici pline de haz, adresate mai degraba publicului matur decat copiilor.

Asadar, Shrek si Fiona au trecut peste toate greutatile si s-au asezat in sfarsit la casa lor caci, da, dragostea invinge totul. Au 3 copii si traiesc alaturi de  bunul prieten Donkey, sotia lui (dragonul imblanzit) si copiii drago-magarusi ai lor. Viata lor pare sa fie perfecta dar….Shrek se simte depersonalizat si captiv in institutia casatoriei. Zi dupa zi se scurg aducand aceeasi rutina, de la rasaritul soarelui si pana tarziu in noapte: trezirea in tipetele infometate ale copiilor, ora biberoanelor, schimbatul scutecelor, reparatul latrinei, vizita galagiosului amic Donkey si tot asa….pentru totdeauna. O picatura chinezeasca pana si pentru un capcaun. Si cum a merge la un consilier matrimonial nu poate fi o optiune, Shrek gaseste o alta metoda de a scapa din ceea ce lui i se pare stransoarea vietii de familie si a se simti din nou liber…. Citeşte mai mult…

Nu sunt un mare fan al filmelor cu vampiri insa, primind o invitatie de la un foarte bun prieten, de a vedea aceasta pelicula, am acceptat. Recunosc, nu am vazut primele parti si tot ce stiam despre The Twilight Saga: Eclipse era ca o sa vizionez o poveste de dragoste intre o adolescenta si un vampir.

Pentru mine filmul a fost unul dezamagitor, incepand cu scenariul plictisitor pe alocuri, replicile stupide si efectele speciale nereale.

Nu inteleg de ce mainile si picioarele vampirilor se rupeau cu zgomote metalice (de fapt erau din gheata pe interior !!!).  Nu inteleg ce a fost in capul scenaristilor cand au scris replicile personajelor, nu inteleg de ce a trebuit sa urmaresc un film de 120 minute, pentru o lupta intre vampiri (ce se dorea a fi punctul culminant) de numai 3 minute.

O poveste de dragoste absolut neverosimila si prost scrisa, o coloana sonora deplorabila, pacat de talentul actorilor pentru ca nu au fost deloc pusi in valoare.

Poate totusi toate acestea au fost doar o interpretare rautacioasa a mea, banuiesc ca si majoritatea spectatorilor din sala au fost rautaciosi cand au plecat la jumatatea filmului si restul, cei care au ramas, au aplaudat la final in acelasi stil in care se aplauda pe curselor low cost la aterizare.

Totusi, raman cu niste intrebari care ma macina… Citeşte mai mult…

Unii se hazardeaza si spun ca Agapitos face cele mai bune prajituri din Bucuresti. Si numarul lor este destul de mare. Totusi, corul laudatorilor nu acopera in totalitate carcotasii. La polul opus sunt comentarii referitoare la preturi si ca producatorul tine la vanzare si produse mai putin proaspete.

Realitatea este ca Agapitos vizeaza acel segment de consumatori cu venituri medii spre mari, ca atare, preturile un pic umflate sunt justificate de folosirea ingredientelor 100% naturale. Cel putin asa afirma ei, pana la proba contrarie ii credem pe cuvant.

Chiar daca cofetariile au specific grecesc, puteti incerca aici si traditionalele savarine, ecleruri si amandine si restul pleiadei de produse de patiserie si cofetarie.

De asemenea, Agapitos este foarte popular si apreciat pentru torturile de nunta. Si aici parerile sunt impartite. Am gasit multe aprecieri referitoare la calitatea produselor la fel de usor cum am dat si de critici, ce priveau faptul ca torturile nu sunt proaspete (erau cogelate cu saptamanile) si mai sunt si foarte scumpe pe deasupra.

Parerea mea personala este ca Citeşte mai mult…

Dovadă că romantismul nu va putea fi înăbuşit niciodată este chiar acest film! L-am vizionat deoarece m-a atras titlul şi să fim sinceri, vă atrage şi pe voi!  Cu cât te fereşti mai mult de un lucru, de aceea nu poţi scăpa! Aşa e şi cu iubirea, vine de unde nu te aştepţi şi când nu te aştepţi! Oricâte reguli ne-am impune, oricâte condiţii şi oricâte ziduri am ridica în faţa sentimentelor noastre, într-un final toate acestea ajung să fie dărâmate de o singură persoană. Şi anume…persoana de care ne îndrăgostim!  Nimeni nu spune că nu e bine să fii precaut, dar nici să îţi închizi inima faţă de iubire.

Genevieve, eroina filmului, deţine o florărie şi… şi-a impus propriile ei reguli în dragoste! Nu-şi va permite să aibă mai mult de cinci întâlniri cu un bărbat.  În ciuda acestei bariere, continuă zi de zi să viseze la o poveste de dragoste perfectă alături de un bărbat perfect. Ei bine… vine şi momentul când toate planurile îi sunt date peste cap. Ce se întâmplă mai departe… veţi afla chiar voi!

Concertul de aseara a avut un efect “a la Proust” asupra mea. Ca si mirosul “madeleine”-ei, mi-a rascolit sertarele cu amintiri si m-a trimis inapoi in timp catre niste etape ale existentei mele care au apus demult. Sau poate nu. Le-am retrait aseara intr-o stare de bulversare dificil de gestionat, dorind pe de o parte sa absorb fiecare nota si fiecare imagine si sa o indes bine in memorie iar pe de alta sa nu ratez senzatia unica de a retrai aproape fizic unele momente de acum mai bine de zece ani.

Daca mi-ar fi zis cineva prin 1997 ca voi ajunge sa ii vad live pe Aerosmith i-as fi ras probabil in nas si l-as fi trimis sa stea de vorba cu un psiholog pe motiv ca nu era prea bine ancorat in realitate. Dar iata ca “viata bate filmul” si m-am trezit brusc, intr-o superba seara de iunie, calatorind vreme de 2 ore in masina timpului care, DA, exista, si este de fapt in mintea fiecaruia dintre noi.

“Falling in love is hard on the knees”….inapoi in cu 6, 10, 19 ani…sunt o pustoaica de vreo 10 ani, bruneta, grasuta si super naiva.

“Crazy” sunt pe la 14 ani, ma pregatesc sa dau examenul de admitere la liceu si, in ciuda caldurii teribile de afara, port Levi’s negri asortati cu un tricou negru si bocanci – tot negri – care se inalta peste glezne. Ah…si imi cumpar casete “trase” la studioul Raks (parca) de peste drum de bloc dupa casete originale sau de la tarabele de pe la fiecare intersectie. Uneori mai inregistrez melodiile de la radio pe casete “blank” dar ma enerveaza ca nu apuc niciodata sa opresc inregistrarea la timp, inainte sa inceapa publicitatea. Citeşte mai mult…

Sunt o persoana sedentara. Desi agitata ca fire, intreprinzatoare si ordonata, cand vine vorba de miscare… n-as misca un deget! Si totusi, statul la birou si-a spus cuvantul, asa ca a trebuit sa iau masuri. Mai demult am frecventat o sala unde se lucra fara aparate, aerobic, tae-bo si toate derivatele. M-am simtit excelent in perioada aia dar dupa ce mi-a expirat abonamentul, nu l-am reinnoit. Drept urmare, de atunci au trecut vreo 2 ani fara ca eu sa mai fac sport cu regularitate. Si s-a vazut.

De data asta am ales: World Class, mai precis sala de la InCity! Am tot ce imi trebuie, si ce nu: fitness, aerobic, tae-o, kick-box, bossu, pilates, aqua gym, step, spinning, piscina, sauna, jacuzzi etc. Fitness-ul nu ma atrage, am suficienta masa musculara, am nevoie de altceva pentru slabit, intarit muschi, intretinere, asa ca am decis sa merg in fiecare zi la cate ceva. Inca n-am bifat toate activitatile, desi merg deja de doua saptamani. Preturile sunt maricele, dar serviciile sunt pe masura, merita toti banii! Si se plateste pe tot anul, cu acces nelimitat la toate facilitatile!

Si imi place sala asta, e foarte curat si civilizat. La intrare ai ciupici de plastic de pus peste incaltaminte, sa nu lasi urme, pana merg in vestiar sa te schimbi. La receptie dai cardul de membru si primesti cheie si prosoape. Iti poti personaliza programul cum vrei, iti poti alege diferite clase de aerobic in fiecare zi, pentru un antrenament complet. Dupa efort te poti relaxa la piscina sau jacuzzi, poti face sauna sau pur si simplu, mai ales ca acum e vara, sa stai pe terasa pe un sezlong sa citesti o carte. Citeşte mai mult…