Da, acela cu arbori seculari, cu strazi linistite, cu trotuare inca neocupate de masini, case somptuoase, istorie. Mai exista? Poate, in Cotroceni, in zona strazilor cu nume de capitale, oricum, pana acum sigur totul a evoluat deja intr-un mix ciudat intre vechi si noi, un mix intre constructii vechi dar frumoase si kitch-uri noi-noute.

Ce interesant! Simbioza arhitecturii de inceput de secol 20 cu arhitectura secolului 21 din Romania, adica cea a termopanului, a gips-cartonului si a solutiilor arhitecturale de genul “nu conteaza cum arata, important e sa iasa banul”. Simbioza tencuielilor clasice “cu strop”, cu cea a marmurei de pe noile fatade, simbioza curtilor aerisite, cu cele unde nu a mai ramas loc nici sa arunci un ac din pricina “viloaielor”, simbioza arcadelor interbelice, cu liniile drepte sau briz-briz-urile noilor constructii de lux.

Fiecare casa ar trebui sa iti “spuna” ceva despre ea, prin arhitectura ei, prin starea constructiei, prin amplasare…

Majoritatea “viloaielor” sunt urate, opulente, zugravite in culori ciudate sau chiar tipatoare, acapareaza lacom intregul teren pe care sunt edificate, tradeaza parvenitismul, lacomia, goana dupa pozitia sociala, prostul gust si indiferenta fata de peisaj si arhitectura. Citeşte mai mult…

Credeam ca nu mai exista solidaritate. Credeam ca societatea in care traim este iremediabil compromisa.

Credeam ca nu se poate face primavara cu o singura floare…

SE POATE! Megeti la Valea Plopului si va veti convinge singuri.

Peste 300 de suflete dintre care mai mult de 200 de copii abandonati, de care se ingrijeste Parintele Nicolae Tanase. Cu ajutorul donatiilor s-au ridicat aproape 20 case, locuri de joaca pentru copii, o biserica si multe altele. Totul fara nici un ajutor din partea statului roman.

Copiii au parte de educatie si ingrijire din partea voluntarilor fara teama de a fi alungati dupa implinirea varstei de 18 ani. Multi dintre cei ce au trecut pe aici s-au integrat in societate si sunt acum pe picioarele lor.

Chiar daca donatiile nu sunt constante tot timpul si mereu va fi nevoie de alimente, lemne de foc, materiale de constructii, rechizite sau medicamente, sunt convins ca acei copii nu s-au culcat niciodata flamanzi.

Nu stiu ce sa mai scriu…. Imaginile de mai jos fac cat o mie de cuvinte. Citeşte mai mult…

Exista o anumita categorie de persoane care considera ca o excursie cu rulota sau cortul este sub standardul lor. Personal nu-i condamn, e parerea lor si o respect. Pentru altii, tocmai acest stil de viata “nomad” genereaza trairi si placeri care nu pot exista in nici un hotel din lume.

Majoritatea dintre noi nu au aceasta mentalitatea de a calatori si de a se caza in mijlocul naturii, la fel de bine dezvoltata precum nordicii. In ultimul timp parca lucrurile au inceput sa se mai schimbe, dar evolutia este destul de timida.

Tin minte cand eram si eu mai copil si am scos prima data nasul prin Europa. Conduceam pe autostrada si nu-mi venea sa cred ce vad….posesori de Mercedes-Benz ultimul racnet trageau dupa ei rulote, sau carau biciclete pe plafon. Eram socat… nu-mi venea sa cred…cum sa tragi o rulota cu un S Klasse?

Au trecut ceva ani de atunci si consider ca mi-am mai largit perspectivele. Acum mi se pare perfect normal cand vad un cuplu de tineri care stau la cort in camping si alaturi e parcat un Range Rover Sport de 100.000 euro, sau o familie cu copii care campeaza cu un motorhome nou-nout de 70.000 euro. Da, nu si-a luat Q7, si-a luat motorhome de banii aceia. Din pacate toate astea nu le vezi in Romania.

Dar le vezi peste tot in Europa de Vest. Acolo acest tip de turism este demult o traditie. Numai in Franta sunt in jur de 15.000 de parcuri de vacanta si camping-uri. Citeşte mai mult…

Nu sunt un mare fan al filmelor cu vampiri insa, primind o invitatie de la un foarte bun prieten, de a vedea aceasta pelicula, am acceptat. Recunosc, nu am vazut primele parti si tot ce stiam despre The Twilight Saga: Eclipse era ca o sa vizionez o poveste de dragoste intre o adolescenta si un vampir.

Pentru mine filmul a fost unul dezamagitor, incepand cu scenariul plictisitor pe alocuri, replicile stupide si efectele speciale nereale.

Nu inteleg de ce mainile si picioarele vampirilor se rupeau cu zgomote metalice (de fapt erau din gheata pe interior !!!).  Nu inteleg ce a fost in capul scenaristilor cand au scris replicile personajelor, nu inteleg de ce a trebuit sa urmaresc un film de 120 minute, pentru o lupta intre vampiri (ce se dorea a fi punctul culminant) de numai 3 minute.

O poveste de dragoste absolut neverosimila si prost scrisa, o coloana sonora deplorabila, pacat de talentul actorilor pentru ca nu au fost deloc pusi in valoare.

Poate totusi toate acestea au fost doar o interpretare rautacioasa a mea, banuiesc ca si majoritatea spectatorilor din sala au fost rautaciosi cand au plecat la jumatatea filmului si restul, cei care au ramas, au aplaudat la final in acelasi stil in care se aplauda pe curselor low cost la aterizare.

Totusi, raman cu niste intrebari care ma macina… Citeşte mai mult…

Unii se hazardeaza si spun ca Agapitos face cele mai bune prajituri din Bucuresti. Si numarul lor este destul de mare. Totusi, corul laudatorilor nu acopera in totalitate carcotasii. La polul opus sunt comentarii referitoare la preturi si ca producatorul tine la vanzare si produse mai putin proaspete.

Realitatea este ca Agapitos vizeaza acel segment de consumatori cu venituri medii spre mari, ca atare, preturile un pic umflate sunt justificate de folosirea ingredientelor 100% naturale. Cel putin asa afirma ei, pana la proba contrarie ii credem pe cuvant.

Chiar daca cofetariile au specific grecesc, puteti incerca aici si traditionalele savarine, ecleruri si amandine si restul pleiadei de produse de patiserie si cofetarie.

De asemenea, Agapitos este foarte popular si apreciat pentru torturile de nunta. Si aici parerile sunt impartite. Am gasit multe aprecieri referitoare la calitatea produselor la fel de usor cum am dat si de critici, ce priveau faptul ca torturile nu sunt proaspete (erau cogelate cu saptamanile) si mai sunt si foarte scumpe pe deasupra.

Parerea mea personala este ca Citeşte mai mult…

Mi se intampla deseori sa vin seara de la birou cu o foame de lup si frigiderul sa fie gol. Atunci, primul meu impuls e sa rasfoiesc printre zecile de pliante stranse de-a lungul timpului prin bucatarie.

Acum cativa ani, am hotarat sa dau o sansa si celor de la Sabatini Pizza, in primul rand din curiozitate si totodata ca o rasplata pentru perseverenta cu care imi umplu saptamana de saptamana cutia de scrisori cu reclame.

Ca o paranteza, eu evaluez un restaurant cu livrare la domiciliu din doua perspective. Prima si cea mai importanta este ca mancarea sa vina intr-un timp rezonabil. A doua este sa fie si buna. Si Sabatini a trecut cu brio ambele teste.

Pizza este extrem de delicioasa si foarte bogata in ingrediente. Pentru cine apreciaza o pizza autentica italieneasca cu blat subtire, Sabatini este locul unde o puteti incerca. Cei indecisi pot alege dintre peste 20 de feluri care satisfac orice preferinte culinare, la preturi ce pornesc de la 12 lei pana la 19 lei.

Acum despre paste. Indraznesc sa spun ca aici rivalizeaza cu aproape orice “tratorie” din Romania la care eu am mancat. Preferatele mele? Citeşte mai mult…

Ingrediente pentru un tricou Polo:

Se ia o bucata de material din bumbac (1 $), un omulet, preferabil din India, Pakistan sau China, (3$/zi), o masina de cusut, ata si emblema cu faimosul crocodil. Se mai achita costurile utilitatilor aferente producerii tricoului (2 $) si transportul pana la depozit.

Rezulta un tricou Polo in valoare de aproximativ 10 $. Wow… la banii astia imi iau si eu 15 bucati. Din pacate pretul de raft ma loveste nemilos in moalele capului: 100 €. Cam prohibitiv pentru multi dintre noi. Si totusi nu este un brand high-end. Poate e cusut cu fir de aur…

Nu se pune problema daca ni-l permitem sau nu. Mai important este daca sunteti dispusi sa platiti acest pret pentru el. Pentru unii este mult, pentru altii pretul e nesemnificativ. Mai este o categorie pentru care singurul lucru important e sa fi vazut purtand obiecte vestimentare in trend. Nu conteaza ca ramane restant la intretinere, crocodilul din piept ne informeaza despre pozitia sociala a posesorului. Citeşte mai mult…

Este exact genul de film la care te duci sa te relaxezi, sa te destinzi si sa gusti din umorul de situatie. Acel tip de comedie romantica care te distreaza pe moment si doar atat.

Nu trebuie sa ai prea multe asteptari de la scenariu, pentru ca este unul plin de clisee si sincope. Daca sunteti dispusi sa treceti peste toate acestea este in regula.

Actorii principali sunt Ashton Kutcher (Spencer) si Katherine Heigl (Jen).

Spencer este agent sub acoperire angajat de guvern, un asasin platit profesionist. La Nisa o intalneste pe Jen, pasionata de calculatoare si cu inima franta dupa o despartire cu fostul iubit. Ies scantei si se casatoresc. Spencer renunta la meseria lui si se muta cu Jen in State ducand o viata normala de familie. Pana cand, intr-o zi ei afla ca sunt tinta unor asasini recrutati de Agentie. Ce urmeaza? Umor de situatie, urmariri ca-n filme, gloante si incercarea lor de a-si salva casnicia.

Filmul merita sa-l vedeti doar daca: Citeşte mai mult…

Astazi am participat la unele discutii cu  ceva oficiali de la Ursus legate de nerespectarea retetelor originale pentru diverse sortimente de bere produse in Romania sub licenta si despre cum poate  fi diferit la gust un Heineken baut la Amsterdam, de unul baut in Romania. Poate voi dezvolta subiectul cu alta ocazie.

Acum vreau sa prezint ceva cu personalitate. Berea Franziskaner. Mai precis Franziskaner Hefe Weissbier.

Cand scriu despre ea, gandul ma duce la o vara usor racoroasa, terasele din Munchen pe inserat  si un bratwurst servit la gratar. Ce poate fi mai bine?

Putina istorie… Este o bere cu traditie ce dateaza din 1363. A fost produsa inca de la bun inceput de calugarii franciscani din regiunea Bavariei. S-au gandit ei sa o faca din grau si sa o bea nefermentata. Si a iesit una din cele mai bune beri din lume.  Usoara, racoroasa si putin dulceaga, parca este o bere special creata pentru sexul frumos, dar pe care sa o bea barbatii. Citeşte mai mult…

Brandul are in Romania o ascensiune fulminanta. Nivelul de “awareness” pe segmentul de varsta pana in 25 ani cred ca este urias. Ati auzit de “Generatia Converse”? Este un  termen din ce in ce mai folosit. (ce s-o mai fi intamplat cu “Generatia Pro”?)

In Romania poti gasi incaltaminte Converse prin intermediul Elmec Romania si in magazinele multi-brand Famous Brands; pe scurt, cam in orice mall din tara.

Pe plan international au trecut si prin momente mai putin fericite, la un moment dat erau in faliment, noroc cu Nike ca i-a repozitionat pe piata pe la inceputul amilor ‘90. De atunci au fost promovati de o sumedenie de staruri de la Kurt Cobain pana la Justin Timberlake care a oficializat si purtatul lor la costum.

Atuul Converse? Multitudinea de culori si modele, de la clasicii All Star care sunt deja un simbol, pana la modele multicolore, army style, cu ciucurei, cu floricele, etc. Acum e mai usor de inteles succesul brandului. Practic fiecare individ “se regaseste” intr-o pereche de bascheti, fie ea inalta, clasica, multicolora sau unicolora.

Pana aici totul este clar.

Ce nu inteleg eu … Citeşte mai mult…