A venit vara. Oficial, s-au dus ploile şi zilele reci. Nu, de acum ne vom bronza chiar involuntar, în momentul în care decidem să ieşim la o plimbare cu o bluză scurtă sau un tricou. Şi asta, pe timpul amiezii, al căldurii interminabile.

N-am mai scris demult, ştiu asta şi îmi cer scuze. E greu să le faci pe toate. Mi se părea totul atât de greu, până când am ascultat o melodie şi mi-a venit dorul de ducă.

După licenţă plec acasă, la munte, la răcoare, departe de agitaţia oraşului, de circulaţia infernală.
Până atunci însă, mai sunt cel puţin două săptămâni. Aşa că rămân cu un gând de vară şi cu o melodie…

Mutya Cover of Tracy Chapman’s Fast Car

Mai este o saptamana pana la Craciun si, desi criza isi spune cuvantul iar centrele comerciale nu mai sunt chiar asa de pline ca altadata, totusi fiecare dintre noi se pregateste de sarbatoare. Copiii vor primi cadouri, parintii, fratii, surorile si prietenii nu vor ramane nici ei fara un cadou, fie el si simbolic, sub brad. Iar pentru asta, Mosul trebuie inevitabil sa plece la cumparaturi (daca nu cumva s-a modernizat si le-a facut online) si exact pe asta se bazeaza comerciantii care s-au gandit sa-si amortizeze deficitul acumulat de-a lungul intregului an acum, in Luna Cadourilor. Adica sa-ngrase porcul in Ajun sau, si mai plastic zis, “Sa-l arda pe Mosu’”. Citeşte mai mult…

Da, acela cu arbori seculari, cu strazi linistite, cu trotuare inca neocupate de masini, case somptuoase, istorie. Mai exista? Poate, in Cotroceni, in zona strazilor cu nume de capitale, oricum, pana acum sigur totul a evoluat deja intr-un mix ciudat intre vechi si noi, un mix intre constructii vechi dar frumoase si kitch-uri noi-noute.

Ce interesant! Simbioza arhitecturii de inceput de secol 20 cu arhitectura secolului 21 din Romania, adica cea a termopanului, a gips-cartonului si a solutiilor arhitecturale de genul “nu conteaza cum arata, important e sa iasa banul”. Simbioza tencuielilor clasice “cu strop”, cu cea a marmurei de pe noile fatade, simbioza curtilor aerisite, cu cele unde nu a mai ramas loc nici sa arunci un ac din pricina “viloaielor”, simbioza arcadelor interbelice, cu liniile drepte sau briz-briz-urile noilor constructii de lux.

Fiecare casa ar trebui sa iti “spuna” ceva despre ea, prin arhitectura ei, prin starea constructiei, prin amplasare…

Majoritatea “viloaielor” sunt urate, opulente, zugravite in culori ciudate sau chiar tipatoare, acapareaza lacom intregul teren pe care sunt edificate, tradeaza parvenitismul, lacomia, goana dupa pozitia sociala, prostul gust si indiferenta fata de peisaj si arhitectura. Citeşte mai mult…

O carte mare, groasă şi plină de citate. În mod normal, dacă o vezi pe un raft al librăriei, nu ştii dacă să te apropii sau nu. Te-ai apropia pentru că te atrage coperta cu un design frumos şi un titlu incitant, dar te-ai îndepărta pentru că vezi şi tu dimensiunile ei. Eu am ales să mă apropii. Nu am regretat. În această carte am găsit o serie de citate noi, pe care nu le-am citit niciunde şi…mi-a plăcut.Este structurată pe două părţi: o parte negativă şi una pozitivă. O parte care conţine citate fericite şi optimiste, cealaltă parte priveşte viaţa în non-culoarea negru.

Aşa că…dacă îţi plac citatele, îţi place să citeşti şi să filozofezi, o găseşti în librării sau online! Spor la citit.

“De la Nistru pân la Tisa
Tot Românul plânsu-mi-s-a
Ca nu mai poate strabate

De insalubritate.

[…]Vai de biet Român saracul,
Indarat tot da ca racul,
Nici îi merge, nici se-ndeamna,
Nici îi este toamna toamna,
Nici e vara vara lui
Si-i strain în tara lui.”

Se potrivesc cumva versurile acestea, acceptand cu indulgenta schimbarile contextuale si adaptarile ad-hoc, si in zilele noastre.

Desi de pana acum ne-am obisnuit cititorii cu review-uri si comentarii despre lucruri testate si evenimente deja intamplate, m-am gandit sa schimb putin registrul si sa scriu despre un eveniment care va avea loc pe data de 25 septembrie 2010.

Am avut nenumarate discutii in ultima perioada cu prieteni si colegi despre lipsa solidaritatii sociale pe care am remarcat-o in jurul nostru si poate ca primul pas pentru a face o schimbare este de a anunta macar diversele actiuni programate care pot veni sa contrazica aceasta constatare.

Asadar daca va deranjeaza starea deplorabila – ca sa nu o numesc “mizeria” – in care se afla mediul inconjurator, incepand cu parcurile din orase si terminand cu padurile din varful muntilor, aveti ocazia sa participati activ la evenimentul “Let’s Do It, Romania!”.

“Let’s Do It, Romania!” este, in esenta, un proiect de curatare a gunoaielor imprastiate in mediul natural inconjurator intr-o singura zi. Citeşte mai mult…

Dacă până acum nu ai putut înţelege un copil bolnav, dacă inima nu ţi-a fost străpunsă de fiorul dragostei şi dacă ai vrut tot timpul să iei parte la ceva miraculos, acum e momentul. Am plâns, am râs, am trecut prin diferite sentimente şi totul în faţa laptopului! Filmul ”Letters to God” nu este numai un film, este o poveste de viaţă, este raza de speranţă care răzbate norii deznădejdii.   De multe ori ne pierdem speranţa, de multe ori îl condamnăm pe Dumnezeu pentru lucrurile care ni se întâmplă şi blestemăm ziua în care ne-am născut. Dar oare ce are mai special şi în plus un copil bolnav faţă de noi? De ce el poate fi optimist, de ce el poate schimba vieţi, de ce el are credinţă?   Ia lângă tine o un pachet de şerveţele şi pregăteşte-te să vizionezi filmul care poate îţi va schimba viaţa şi te va face mai optimist: Letters to God!

Credeam ca nu mai exista solidaritate. Credeam ca societatea in care traim este iremediabil compromisa.

Credeam ca nu se poate face primavara cu o singura floare…

SE POATE! Megeti la Valea Plopului si va veti convinge singuri.

Peste 300 de suflete dintre care mai mult de 200 de copii abandonati, de care se ingrijeste Parintele Nicolae Tanase. Cu ajutorul donatiilor s-au ridicat aproape 20 case, locuri de joaca pentru copii, o biserica si multe altele. Totul fara nici un ajutor din partea statului roman.

Copiii au parte de educatie si ingrijire din partea voluntarilor fara teama de a fi alungati dupa implinirea varstei de 18 ani. Multi dintre cei ce au trecut pe aici s-au integrat in societate si sunt acum pe picioarele lor.

Chiar daca donatiile nu sunt constante tot timpul si mereu va fi nevoie de alimente, lemne de foc, materiale de constructii, rechizite sau medicamente, sunt convins ca acei copii nu s-au culcat niciodata flamanzi.

Nu stiu ce sa mai scriu…. Imaginile de mai jos fac cat o mie de cuvinte. Citeşte mai mult…

                                                                                                                                               Discutam despre vacante, despre ce ne mai cumparam maine sau cu ce gadgeturi ne-am mai distrat dar uitam uneori sa abordam subiecte mai profunde si mai direct legate de existenta noastra umana. Cum ar fi, de exemplu, faptul ca populatia Romaniei este in continua scadere, printre altele datorita unui spor natural negativ. Cu alte cuvinte: numai in primele patru luni ale anului 2010  “populatia a scazut cu 23.181 de persoane, in timp ce in intregul an 2009 populatia Romaniei s-a diminuat din spor natural negativ cu peste 34.000 de persoane.” (sursa: www.ziare.com). Autoritatile nu par sa fie prea ingrijorate de aceasta situatie si in consecinta depun nici un fel de efort pentru a lua masuri care sa previna intrarea intr-o criza demografica de proportii.

In contextul prezentat pe scurt mai sus, exista in tarisoara noastra mioritica tinere familii care isi doresc copii si care, din pacate, trebuie sa depuna eforturi fizice, psihice si materiale pentru a reusi sa isi tina in brate bebelusii. Pentru aceste familii statul nu face aproape nimic. Si spun „aproape” pentru ca la inceputul anului 2010 Ministerul Sanatatii a anuntat lansarea unui program de sustinere a familiilor care trebuie sa apeleze la procedura fertilizarii in vitro pentru a avea copii. Citeşte mai mult…

Care sunt discutiile cele mai frecvente intre doamne,/domnisoare atunci cand se intalnesc “la o cafea”?  Cel mai probabil cele despre: produse si tratamente cosmetice, haine, genti si…pantofi! Este deja cunoscut spotul publicitar la berea Heineken in care doamna le arata, mandra, prietenelor imensul ei dressing plin doar de pantofi,  personajul principal din “Totul despre sex” are un fetis al pantofilor, cum de altfel avem probabil majoritatea persoanelor de sex feminin. De ce ne pasioneaza pe noi atat de mult pantofii…cred ca mai in masura sunt sa explice psihologii sau “cercetatorii britanici” asa ca le las lor placerea asta iar eu mi-o rezerv pe aceea de a povesti putin despre pantofii produsi de firma Comart. Citeşte mai mult…

Exista o anumita categorie de persoane care considera ca o excursie cu rulota sau cortul este sub standardul lor. Personal nu-i condamn, e parerea lor si o respect. Pentru altii, tocmai acest stil de viata “nomad” genereaza trairi si placeri care nu pot exista in nici un hotel din lume.

Majoritatea dintre noi nu au aceasta mentalitatea de a calatori si de a se caza in mijlocul naturii, la fel de bine dezvoltata precum nordicii. In ultimul timp parca lucrurile au inceput sa se mai schimbe, dar evolutia este destul de timida.

Tin minte cand eram si eu mai copil si am scos prima data nasul prin Europa. Conduceam pe autostrada si nu-mi venea sa cred ce vad….posesori de Mercedes-Benz ultimul racnet trageau dupa ei rulote, sau carau biciclete pe plafon. Eram socat… nu-mi venea sa cred…cum sa tragi o rulota cu un S Klasse?

Au trecut ceva ani de atunci si consider ca mi-am mai largit perspectivele. Acum mi se pare perfect normal cand vad un cuplu de tineri care stau la cort in camping si alaturi e parcat un Range Rover Sport de 100.000 euro, sau o familie cu copii care campeaza cu un motorhome nou-nout de 70.000 euro. Da, nu si-a luat Q7, si-a luat motorhome de banii aceia. Din pacate toate astea nu le vezi in Romania.

Dar le vezi peste tot in Europa de Vest. Acolo acest tip de turism este demult o traditie. Numai in Franta sunt in jur de 15.000 de parcuri de vacanta si camping-uri. Citeşte mai mult…